Turnul Eiffel

Turnul Eiffel – cu o greutate totala de peste 10.000 de tone (7.300 de tone cantareste numai structura metalica) – a fost ridicat in 2 ani si 2 luni, cu tot cu fundatie (intre anii 1887 – 1889), la un cost inferior celui prevazut initial. Design-ul turnului este atat de economic incat, daca s-ar topi cele 7.300 de tone de structura metalica, ar umple patratul de 125 m2 de la baza turnului cu o grosime de numai 6 cm, presupunand ca densitatea metalului este de 7,8 tone/m3.
La construirea sa au lucrat 300 de muncitori, care au asamblat 18.038 piese de otel, folosind 2,5 milioane de nituri.
Dupa cum se poate vedea din multe imagini, Turnul Eiffel are 3 nivele: la primele 2 nivele publicul poate ajunge pe scari sau cu liftul, iar la ultimul nivel se poate ajunge numai cu liftul.
Lifturile originale functionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, iar lifturile actuale sunt electrice.
Pentru a nu rugini, turnul este vopsit la fiecare 7 ani cu 50 de tone de vopsea maro inchis.
In functie de temperatura aerului, varful Turnului Eiffel se poate indeparta cu pana la 18 cm fata de soare, datorita dilatarii metalului de pe partea dinspre soare.
Forma indrazneata si aerisita a turnului – care a socat pe multi la inceput – a fost obtinuta de inginerul Eiffel pornind de la considerente privind rezistenta in fata vantului.
Curbele turnului au fost determinate prin metode grafice, pentru a impresiona prin putere si frumusete. De-a lungul timpului au fost emise mai multe ipoteze privind modalitatea de obtinere a curbelor turnului; cea mai recenta explicatie afirma ca s-a folosit o ecuatie integrala neliniara bazata pe contrabalansarea presiunii vantului in orice punct al turnului cu tensiunea dintre elementele constructiei din acel punct.
Designer-ul Gustave Eiffel a gravat pe turn numele a 72 de personalitati franceze (oameni de stiinta, ingineri si alti francezi remarcabili).